Weekend în Belgrad, Serbia

După aceea am mers la Kafeterija Magazin 1907 din apropiere pentru un latte macchiato și o prăjitură cu ciocolată și zmeură. Ambele au fost delicioase. Am plătit pentru ele 750 de dinari (32 de lei). Meniul nu conține doar băuturi și prăjituri, ci și variante de mic dejun sau sandvișuri.

Afară erau toate mesele ocupate, dar am găsit masă înăuntru. Cafeneaua are un interior frumos, chelnerii sunt amabili și vorbesc bine limba engleză.

Plină de energie după cafeluță și desert, am plecat spre Muzeul Nikola Tesla. Trebuie să ști că în fiecare oră este admis un număr limitat de vizitatori și biletul se plătește doar cash. Așadar, să ai bani la tine și să te fii pregătit să mai aștepți încă o oră în caz că se trage linie chiar în fața ta. Din fericire, eu am avut noroc. Linia s-a trans după mine.

Turul în engleză se desfășoară astfel:

• în primele 15 minute rulează un filmuleț despre viața lui Nikola. Dacă ești printre ultimii care intră, ca mine, o să fie greu să prinzi un loc pe scaun în camera destul de strâmtă unde se proiectează videoclipul.

• după filmuleț, ghidul prezintă câteva invenții din încăpere.
• la final, ghidul face câteva experimente (cu neonul, cu electrocutarea) alături de vizitatori.

• după încheierea turului, vizitatorii pot admira o figură în mărime naturală a lui Nikola, hainele, jobenul, obiectele personale și cutia cu cenușa sa (adusă din America).
• înainte de a pleca, poți achiziționa un suvenir de la magazinul din interior.

Cel mai mult mi-au plăcut experimentele. Ghidul a pornit o mașinărie, iar apoi neoanele s-au aprins singure. Wow! Apoi ne-a lăsat să ne electrocutăm cu un aparat și, spre surprinderea mea, n-a fost dureros. Mai mare panica. De asemenea, am aflat mai multe despre contribuția lui Nikola la dezvoltarea obiectelor care ne fac azi viața mai ușoară (de exemplu, feonul sau congelatorul).

Dacă te hotărăști să-l vizitezi, biletul costă 800 de dinari (sau 34 de lei) pentru adulți. Programul muzeului este de luni (10-18), marți-duminică (10-20).

După muzeu am mers în Skadarlija, o stradă cu restaurante la vreo 17 minute de Kafeterija. Atenție la încălțări pentru că pe jos e piatră cubică. Nu o să îți ia mult timp plimbarea pentru că e o singură stradă, însă e simpatică.

Am rămas în Skadarlija pentru cină, la Dva Jelena. E important să îți faci rezervare, altfel nu prinzi loc.

Iată ce am mâncat bun:

• supă de pui cu tăieței (a prins numai bine căci afară se lăsase frigul)
• carne de porc pe grătar cu cartofi la cuptor (fragede și gustoase)
• salată de sfeclă
• plăcintă tradițională cu brânză (de fapt o brioșă din mălai cu brânză)

Nu le-am pozat pentru că-mi era prea foame și am uitat. Restaurantul e frumos decorat, cu instrumente muzicale și tablouri. Mi-a plăcut mâncarea, doar plăcinta a fost surprinzătoare pentru că a fost brioșă, chiar dacă în meniu scria pie (plăcintă).

• Obiective turistice – Duminică

Am început dimineața cu o vizită la biserica Sfânta Sava care e deschisă de la 7 dimineața la 8 seara. Sfântul Sava a fost un conducător medieval important, devenit sfânt și întemeietorul bisericii ortodoxe sârbe.

Este o construcție imensă, iar interiorul este superb. Mi-a amintit de moscheia Aya Sofia din Istanbul. Ulterior am citit pe internet că aceasta a fost și intenția, să fie o replică a celei din Turcia.

Am fost surprins plăcută să văd că tinerii predominau în biserică (cei mai mulți păreau să aibă între 20 și 35 de ani).

De la biserică, am plecat spre muzeul național. Pe drum am găsit un monument cu numele orașului, în sârbă.

Pe drum am văzut frumosul Hotel Moskva la care, deși nu m-am oprit, mi-ar fi plăcut să savurez o cafea. A fost deschis în 1908 și a rezistat celor 2 războaie mondiale.

La câteva minute de hotel este piața Republicii sau Trg republike, strada paralelă cu Kneza Mihaila, pe care am vizitat-o cu o zi înainte. În spatele statuii ecvestre se află Muzeul Național al Serbiei (Narodni Muzej) care se poate vizita gratuit doar duminica.

Muzeul are expoziții ale artiștilor sârbi locali (Ljubomir Aleksandrovic, Vlaho Bukovac), dar și ale unor pictori străini cunoscuți (Paul Gaugain, de exemplu). Mi-au plăcut tablouri din secolele 19-20, doar că am fost pe fugă și n-am putut citi pe îndelete toate informațiile. Am petrecut cam 1 oră și jumătate înăuntru.

Înainte să plec din Belgrad, m-am oprit la cafeneaua japoneză Wagokoro, specializată în mochi. Este un loc micuț, chic și primitor.

L-am ales pentru deserturile fără zahăr și gluten:

• Mochi cu matcha și caju
• Mochi cu cocos și vanilie
• Mochi cu cacao și alune
• Mochi cu migdale

Un mochi costă 385 de dinari (16.5 lei).

Dintre cele 4 sortimente aveau doar 2: mochi cu migdale și cu cacao și alune. Mi-au plăcut ambele, dar cei cu migdale sunt favoriții mei (vezi mai jos cum arată).

Următorul este cel cu cacao și alune.

Ce mi-a plăcut la acești mochi a fost textura gumoasă și proaspătă. Am mai mâncat mochi ambalați, dar aveau gust de făină și nu mi-au plăcut. Cei de la Wagokoro arătau bine și, din fericire, au avut un gust pe măsura așteptărilor. La cafenea mai servesc ceai și matcha latte. Am trecut din nou, prin martie, pe acolo ca să mai iau o porție de mochi și să încerc ceaiul Sakura.

Cam așa s-a încheiat escapada mea de weekend. Mai sunt și alte locuri frumoase în capitala Serbiei pe care sper să le văd cu o altă ocazie.

Acum că ști pe unde să te plimbi prin Belgrad, fă-ți bagajele și la plimbare cu tine!

XOXO,

Cristina