Ce să vizitezi în Scopia, Macedonia de Nord
Macedonia de Nord a fost o surpriză plăcută în vacanța de anul acesta din Balcani. E o țară care mi-a amintit de România datorită naturii, mâncărurilor variate, dar și a oamenilor simpatici.
Vama
Am trecut granița din Bulgaria. Dacă vii cu mașina, ai nevoie de:
- un act de identitate (buletin sau pașaport)
- permisul
- cartea mașinii
- asigurarea RCA în format fizic (dacă o ai pe telefon, o poți scoate la un birou din apropiere – te costă 15 euro. Asigură-te că ai bani schimbați, altfel e posibil să nu aibă să-ți dea rest).
Controlul a mers destul de repede ambele dăți, dar am fost în săptămâna dinainte de Paștele ortodox, deci poate fi diferit în alte perioade.
Ca să călătorești pe drumurile macedonene, nu ai nevoie de alte documente (rovinietă locală, ca în Bulgaria de exemplu), însă e important să ai mereu asigurarea RCA la tine în caz de control.
Taxele de autostradă se plătesc la diferite puncte de control. Nu ai cum să treci dacă nu plătești. Pentru un vehicul sub 3 tone, fără remorcă, am plătit 50 de cenți și 1 euro, în funcție de distanțele parcurse. Așadar, asigură-te că ai la tine mărunțiș în euro și pregătește-l din timp.
Moneda
Moneda locală este dinarul macedonean (1 MKD = 0.08 RON). Am observat însă că se poate plăti în euro peste tot dacă nu ai banii lor. Doar să știți cursul ca să nu fiți păcăliți. Mi s-a întâmplat o dată, dar am mers înapoi și mi-au dat diferența.
Cazarea
Am închiriat un apartament pe Booking cu un dormitor, living, bucătărie, terasă și parcare pe stradă în zona bulevardului 8-mi Septemvri, lângă parcul Macedonia. Am găsit de fiecare dată loc de parcare, la parter aveam o brutăria, iar la 2-3 minute de noi erau un supermarket local (Market Vero), o benzinărie locală (Makpetrol) și un DM. Pentru 3 nopți, 2 persoane, am plătit 98 de euro (488 de lei). Zona a fost liniștită și am dormit foarte bine.
Singurul dezavantaj a fost distanța față de obiectivele turistice (mers pe jos):
- 35 de minute până în centru, la Piața Macedonia
- 26 de minute până la grădina zoologică
- 25 de minute până la cel mai apropiat mall
Cu mașina am ajuns totuși repede, în doar 10 minute. Dacă nu aveți mașină, luați autobuzul (au unele simpatice, supraetajate, ca în Londra).
Parcarea & traficul
Scopia poate fi aglomerată pe unele străzi, dar depinde de oră, ca în orice capitală. În centru, chiar lângă bazar, am găsit o parcare păzită, cu 1 euro pe oră. Am ajuns după ora 9:30, dar, dacă veneam mai devreme, prindeam un loc în parcarea gratuită de lângă. Am avut emoții pentru că pe siteul MAE se menționa furtul (inclusiv cel de mașini) ca infracționalitate frecventă în zona centrală, iar faptul că era un paznic acolo m-a ajutat să-mi văd liniștită de plimbare.
Sunt unele zone unde, deși indicatoarele arată că trebuie să plătești pentru parcare, localnicii ne-au zis că sistemul nu a fost implementat încă. Mai bine întreabă (eu am întrebat pentru că informațiile de pe indicatoarele erau doar în macedoneană).
Obiectivele turistice
Acum că am încheiat cu partea administrativă, să trecem la partea mea favorită – plimbarea.
Am căutat înainte obiectivele turistice din Scopia pe Google, de la diverși bloggeri care au fost acolo, apoi mi-am făcut propria părere la fața locului. Am vizitat mai multe locuri și o să vă spun care sunt cele care mi-au plăcut mie.
- Mic dejun la Healthy Food NOD
E un loc cu mâncare gustoasă, mai mult vegetariană și vegană. Are smoothie bowls , salate (cu ton, avocado sau proteină vegetală), sandvișuri și dulciuri. La micul dejun servesc ovăz, granola sau budincă de chia cu fructe. Prețurile variază între 80 – 260 MKD (6.5 – 21 de lei).
Singurul dezavantaj este că NOD e deschis doar în weekend.
Am ajuns vineri după-amiaza, cu o oră înainte de închidere. Nu era nimeni și nu aveau prea multe alimente pe raft. Am comandat 2 salate proteice și 2 deserturi pentru care am plătit 600 MKD (48.7 lei).
Falafelul a venit cald, ieșeau aburi din chifteluțe, sosul de la salată a fost delicios, iar snickers fără zahăr și gluten, cu unt de arahide au fost o bunătate (doar să nu-i ți pe masă până termini ce ai mai comandat căci se înmoaie și o să te umpli de unt ca bebelușii după ce muști din el).
Dacă nu era închis în weekend, veneam și a doua zi ca să încerc smoothie bowlul cu acai.
După ce ai luat masa, mergi la zoo. Merită să faci o oprire aici. E la doar 5 minute de mers pe jos de NOD. Biletul costă 80 MKD (6.5 lei). E deschisă în fiecare zi din an, de la ora 9. Ora de închidere poate varia în funcție de anotimp, între 16 (iarna) și 19 (vara).
Grădina zoo are multe animale și sunt bine îngrijite: lame, capre, maimuțe, elefanți, pinguini, lei, lupi, elefanți, foci, canguri, panteră, hipopotam, păsări și reptile.
Iată câteva lucruri care mi-au plăcut mie:
- multitudinea de puiuți – am văzut pentru prima dată pui de lamă, de cămilă și de leu. Unii păreau că nu se născuseră de mult căci doar ce învățau să-și coordoneze picioarele. Erau atât de drăgălași.
- coșurile de gunoi în formă de animale (adorabile și e mai ușor să-i înveți pe copii să respecte mediul)
- locurile pentru poze (înfățișau animalele din zona respectivă)
- rățuștele care se plimbau libere prin grădină. Nu le-am pozat, dar erau prea simpatice.
O oră este suficientă ca să vizitezi grădina zoologică.
Muzeul Luptei Macedonene este cam la 25 de minute de mers pe jos de grădina zoo sau 6 minute cu mașina. Este deschis de marți până duminică, de la 10 la 18. Biletul costă 300 MKD (24 de lei) pentru adulți.
Mie mi-a plăcut foarte mult. Îți recomand să-l vezi înainte să obosești. Eu am pierdut timpul cu muzeul de arheologie și-mi era cam foame, dar chiar și așa, tot mi-au rămas amintiri frumoase.
E un fel de Madame Tussauds, doar că figurile de ceară sunt macedoneni care au luptat pentru independența țării începând cu secolul XVIII. Mai sunt câteva excepții, de exemplu conducătorul turc Mustafa Kemal Ataturk și Stalin.
Fiecare etaj are un tavan decorat diferit. Unul are luminițe, altul clopoței, un altul fotografii.
Atenția la detalii se vede până și la podea, care avea gloanțe și pantofi desperecheați, amintind de persoanele care au pierit în lupte.
Am învățat multe despre istoria zbuciumată a Macedoniei de Nord. Nici nu știau că au trecut prin atâtea ca să fie independenți. Au fost trecuți cu vederea de multe ori. Noi, românii, am fost norocoșii. Chiar dacă în 1859 doar Țara Românească și Moldova s-au unit, independența a fost recunoscută relativ repede, în 1878, iar din 1918, ne-am reîntregit cu Transilvania. Am pierdut Basarabia, dar cel de-al doilea război mondial și comunismul nu ne-au afectat prea mult teritoriile. Nu am făcut parte din Iugoslavia. În schimb, macedonenii s-au luptat 2 secole și abia în 1991 au reușit să fie independenți.
Muzeul e imens, are 3 etaje, așa că rezervă-ți cel puțin o oră și jumătate (mai ales dacă ești ca mine și citești toate informațiile).
P.S. Lângă muzeu se află clădirea Teatrului Național. Dacă nu prinzi o reprezentație, admiră frumoasa clădire, decorată cu statui. Îți va lua ochii.
Acesta a fost locul în care voiam cel mai mult să ajung pentru că voiam să beau ceai turcesc din paharele lor drăguțe. A fost mai mult de atât.
În primul rând, e plin de magazine cu bijuterii din aur și argint și rochii de nuntă/ocazie pentru femeile musulmane, mai ales. Se plătește doar cash, așa că ar fi bine să aveți bani la voi dacă vreți să vă luați ceva. Acceptă și euro, iar ATMuri și schimburi valutare sunt destule prin preajmă.
Mai poți lua de aici suveniruri, magneți sau trăistuțe tradiționale.
E un loc bun în care să mănânci și să bei ceva. Am mâncat la un restaurant turcesc, MEDO, specializat în pide (are formă de pâine și are diverse umpluturi), lahmacun (pizza), gözleme (un fel de clătită umplută) și künefe (desert). Am comandat 2 ciorbe de linte, un ceai și gözleme (varianta vegană, fără brânză, doar cu spanac și cartof, pentru că țineam post) care ne-au costat 500 MKD (41 de lei).
Am trecut apoi pe la Ottoman Caffe 1299, un loc frumos amenajat, scos parcă din serialul Suleyman Magnificul. Am servit o cafea turcească făcută la ibric. servită într-o ceașcă drăguță, cu rahat alături și un pahar de apă, care a costat 200 MKD (15 lei). Mai au în meniu: ceai, limonadă și salep (o băutură din tulpină de orhidee, cu lapte, zahăr și scorțișoară).
O altă cafenea pe care am văzut-o pe Instagram și ți-o recomand este MyWay Caffee. Fac niște desene pe latteuri care te vor lăsa fără cuvinte. Trebuie doar să vii cu poza. Cât de fain, nu? Din păcate, desenele se pot face doar cu spuma din lapte de vacă, nu și cu cel vegetal, așa că n-am reușit să-mi beau latteul aici. Poate cu altă ocazie, când nu e post.
Oricum, în caz că nu ești fan latte sau cafea, mai au ceaiuri, cocktailuri și prăjituri.
Magazine cu delicii turcești sunt un alt loc pe care să nu-l ratezi. Am găsit un rahat cu trandafir și migdale care avea gustul pe care-l știam din Istambul la magazinul Ambrosia. Vezi pe Instagram ce bunătăți mai au pe rafturi.
Era cât pe ce să nu ajung la muzeul de artă pentru că nu-l găseam, deși am trecut de mai multe ori pe lângă el. E ușor să-l treci cu vederea pentru că din exterior arată ca o moscheie, dar este, de fapt, o fostă baie turcească (hamam).
Poate tocmai datorită spațiului de expoziție mai neobișnuit, nu trebuie să-l ratezi. Biletul costă doar 2 euro, iar programul de vizitare este de marți până duminică de la 10 la 18.
Pe la prânz, când am ajuns, nu era nimeni, în afară de personalul muzeului.
Recunosc că nu cunosc nici un artist macedonean. Nu știam la ce să mă aștept, dar expoziția este, în primul rând, un răsfăț pentru ochi. Tablouri frumoase, în camere luminoase sau ușor întunecate, dând impresia de loc intim, în care să te relaxezi, să bei un ceai și să te bucuri de frumos. O să las pozele să vorbească.
Muzeul Luptei Macedonene, Galeria Națională și Vechiul Bazar sunt toate în același loc, în centru și e ușor să ajungeți de la una la alta în doar câteva minute.
- Podurile cu statui de peste râul Vardar
După o simplă căutare pe Google am observat că au o grămadă de poduri în Scopia, așa că am fost să le văd.
Cel mai frumos e de departe Podul Civizilațiilor care duce la muzeul de arheologie. Muzeul nu e cine știe ce, doar tavanul m-a impresionat (câtă muncă să lipească sute de bucăți de lemn), dar clădirea în sine e superbă. Priveliștea de pe pod e frumoasă, mai ales când vezi în zare o corabie cu pirați (glumesc, e doar un restaurant).
Nu rata nici Podul de Piatră care leagă Piața Macedonia de Vechiul Bazar. Întreaga zonă este foarte frumosă, cu clădiri imense, statui ceea ce m-au dus cu gândul la vechiile civizilații grecești, parcă special făcute pentru Alexandru Macedon al III-lea, a cărui statuie se înaltă în Piața Macedonia.
Zona de promenadă pe malul răului e curată și se poate merge și cu bicicleta.
Dacă mai ai energie după plimbare, treci și pe la mall pentru niște cumpărături. Cel menționat de mine e cel mai mare din capitala nord-macedoneană. Au de toate. Sincer, îți trebuie o jumătate de zi acolo, dar se închide la orele 22, așa că ai timp. Îți recomand și magazinele lor locale de pe drum. Aveau multe rochii frumoase.
- Mâncarea locală
Așa cum am menționat deja, eu am ținut post, așa că am gustat doar o parte din bunătățile nord-macedonene.
Iată ce am încercat eu:
- Tavce Gravce (fasole coaptă) a fost preparatul meu favorit. E delicioasă și mi s-a părut ușor afumată sau poate era de la coacere în cuptor a fasolei.
- Sarmi (sarmale) – le-am încercat pe cele de post, în viță de vie. Erau de fapt din Grecia, dar fac și macedoneni. 10/10, nu mă mai săturam de ele.
- Ajvar – este o zacuscă din ardei copți. Căutați înainte cum se spune picant în macedoneană ca să nu luați, ca mine, un borcan picant. A fost bun și așa, dar gustul iute nu e pe placul tuturor.
- Pinjur – o zacuscă din roșii, vinete și ardei. Încă nu am deschis-o.
- Malidzana – zacuscă din vinete și ardei, cu sare, piper, usturoi, nuci (varianta vegană) și brânză. Aceasta nu mi-a plăcut. N-am găsit nici usturoiul, nici nucile în ea. Nu mi-a plăcut.
Băuturile macedonene care mi-au plăcut:
- vinul roșu, sec, de la crama Tikves, care a mers numai bine cu friptura de Paște.
- berea locală Skopsko..
- cafeaua cu rahat (lokum).
Toate produsele se găsesc în supermarketurile locale, dar le poți comanda și în restaurantele tradiționale.
Bucătăria lor nu e foarte diferită de a noastră. În afară de baclavale, meniurile macedonene includ mâncăruri cu care ești deja obișnuit: ardei umpluți (Polneti Piperki), musaca, kebapi/chevapi (mici), salata shopska (cu roșii, castraveți și brânză) și burek (plăcintă cu brânză).
Desigur, capitala are și restaurante internaționale, dar eu am vrut să încerc preparatele tradiționale.
Ca ultime impresii despre Scopia, surpriza mea a fost legată de populația musulmană și vorbitoare de limba turcă. Am văzute multe femei acoperite (cu hijab sau complet), iar în bazar se vorbește turcă la tot pasul. M-am simțit ca în Istambul uneori, dar steagul macedonean și macedoneana din alta părți m-a adus la realitate. Amestecul acesta de culturi e fascinant, de fapt.
Acum că ai aflat mai multe despre capitala Macedoniei de Nord, fă-ți bagajele și la plimbare cu tine!
XOXO,
Cristina